Culorile din mine

Ca si cum azurul nu ar sti ce ascunde marea,
Ca si cum ochii nu ar sti ce ascunde sufletul,
Ca si cum m-as fi nascut din nou
fara macar sa stiu, si tot as fi ales
acelasi lucru, pentru prima oara,
in verdele din oglinda
sa ma hipnotizez,
in rosul din sange sa ma-mbat
in negrul din mine sa ma abandonez,
doar ca sa fac trimitere la pozele vechi
amortite de atata lacrimi,
s-au scurs atatea clipe, incat
nicio coarda cosmica,
n-o sa poata gasi o prelungire
sa ma introduca din nou in ele.

Fumez inversunata o clipa de placere,
care se destinde mereu, in imaginatia mea,
se pare ca va deveni ea insasi o esenta ideala.
Spaima din oglinda mascheaza fumul,si mie teama
ca incendiul izbucnit nu se mai stinge,
ca ai venit si nu m-ai gasit,
ca sosia mea a inlocuit toate clipele noastre,
si le-a transformat in vise desarte.