Forduri mov izolează precaut un chip sfâșietor, în decursul orelor care trec
Vapori reci se deosebesc pe un obraz pătat, nu mai mult decât ieri, nu mai
Putin decât mâine o să devină ce a fost.
Predestinat ţi-e zâmbetul să se piardă în mov,
Într-o ceașca de ceai ascult un glas,
Nu zice nimic din ce-aș putea reda,
Crampe moarte într-un desiș umbros,
Cu-un evantai fac vânt părerilor de rău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu