Ai muscat din timp, într-o încercare asiduă de evadare,
Într-o dispersie de particule ți s-a nimicit sufletul
Întregul s-a făcut jumate, păcat că ți se termină timpul...
Căci clepsidra s-a scurs , înghițită-n deșert,
îngropată acum pe veci
Într-un înapoi inert.
Sleit de puteri, cu conștiința sondată de cele mai puternice neliniști
Te dezmorțești din somnul paradoxal şi te scufunzi în utopie...
