In cutia cu nopţi albe
Cu greu ţi-am rezervat un loc,
In ploaia de vise născute moarte
Nici fumul de ţigara
Nu te mai poartă spre visare
Viitorul mi l-ai scris intr-o frunză de ceai negru
Cu-n zâmbet perfid in coltul gurii
Al cărui numitor comun e numai ironia sorţii.
Mă venerezi ca pe Afrodita
Dar nu e de ajuns
Distanţa dintre noi ai transformat-o in ani lumină
Ţi-e scris să te pierzi in spaţiu, intr-o altă dimensiune
Reveria îşi pune strident amprenta
Iar aerul sfidător al acelei dimineţi fatidice
Prinde forma unei game de sunete
Al cărui mister ti-l dezvăluie
Printr-o prestaţie de infidelitate.
