Oglindire transfigurată a realităţii

Vând zâmbete de gheață
Care mai devreme sau mai târziu
Îți frâng inima,
Imposibilul devine posibil
Doar timp de o secundă
Inima îți bate, parcă să iasă afară din piept
Înșelător și ironic arunci priviri deșarte,
Odată eram totul, absolutul spre care aspirai...
În ce m-ai transformat, demon cu chip angelic?


Senzații de gheată, sentimente neomenești
Posibile reîntoarceri la iubirile josnice din trecut...
Tu spui "NU", refuzi cu tărie să te pretezi la ele,
Deși în trecut îți creau dependență.

Mare de lacrimi se varsa peste mine

E mereu același nod în gat, care nu mă lasă să respir
Aceeași captivitate...
Senzația apăsătoare de cerc închis,
Ireversibil...dar în același timp pregnant
Stau și dau rewind amintirilor care mă sugrumă
Apăsătoare , dar în același timp plăcut de suportat
Iți văd și acum reflexia chipului
în marea de lacrimi vărsate
De mine, de tine, de noi...
Îți știu privirea dezinvolta care ma izola de lume
Şi mă scufunda în neant
Dar nu mai conta, pentru ca erai cu mine
Acum, ma trezesc pentru o clipă la realitate
Cu trupul crispat, cu privirea pierdută
Caut trandafirul primei noastre iubiri
Dar constat cu stupoare că a ofilit
La fel cum soarele se îneacă în asfințit
La fel cum mâine nu mai poate sa fie azi...


"Mirosul de migdale amare, ii amintea de fiecare data de soarta iubirilor neîmplinite"

M. Cărtărescu

"Rațiunea adormita cu siguranță produce monștri. Dar tot monștri produce și rațiunea înfometata. Lipsa de comunicare dintre mine și tine face ca pe zidul de sticla dintre noi sa proiectam imaginile cele mai deformate, mai fantastice. Nu ești cum ești, ci cum te vad eu, cum te vad dorințele, aspirațiile, frustrările mele. Cum te vede comoditatea mea. Nu mai ești tu, ci ești cum îmi convine mie sa fii. La rândul tău, din neînțelegere, din prejudecata, din orgoliu îmi modelezi un chip care ma uimește, în care nu ma recunosc deloc. Pretinzi nu numai sa port aceasta masca simplista și ridicola, dar sa și acționez, zi de zi și ceas de ceas, în conformitate cu ea. Ma definești prin ea, iar dacă nu ma conformez ei,încetez sa mai exist pentru tine. Am de ales doar sa fiu caricatura ta sau nimic."

Pink Floyd Wish You Were Here Music Video

Culorile din mine

Ca si cum azurul nu ar sti ce ascunde marea,
Ca si cum ochii nu ar sti ce ascunde sufletul,
Ca si cum m-as fi nascut din nou
fara macar sa stiu, si tot as fi ales
acelasi lucru, pentru prima oara,
in verdele din oglinda
sa ma hipnotizez,
in rosul din sange sa ma-mbat
in negrul din mine sa ma abandonez,
doar ca sa fac trimitere la pozele vechi
amortite de atata lacrimi,
s-au scurs atatea clipe, incat
nicio coarda cosmica,
n-o sa poata gasi o prelungire
sa ma introduca din nou in ele.

Fumez inversunata o clipa de placere,
care se destinde mereu, in imaginatia mea,
se pare ca va deveni ea insasi o esenta ideala.
Spaima din oglinda mascheaza fumul,si mie teama
ca incendiul izbucnit nu se mai stinge,
ca ai venit si nu m-ai gasit,
ca sosia mea a inlocuit toate clipele noastre,
si le-a transformat in vise desarte.

e culoare peste tot

Forduri mov izolează precaut un chip sfâșietor, în decursul orelor care trec
Vapori reci se deosebesc pe un obraz pătat, nu mai mult decât ieri, nu mai
Putin decât mâine o să devină ce a fost.
Predestinat ţi-e zâmbetul să se piardă în mov,
Într-o ceașca de ceai ascult un glas,
Nu zice nimic din ce-aș putea reda,
Crampe moarte într-un desiș umbros,
Cu-un evantai fac vânt părerilor de rău...