Mare de lacrimi se varsa peste mine

E mereu același nod în gat, care nu mă lasă să respir
Aceeași captivitate...
Senzația apăsătoare de cerc închis,
Ireversibil...dar în același timp pregnant
Stau și dau rewind amintirilor care mă sugrumă
Apăsătoare , dar în același timp plăcut de suportat
Iți văd și acum reflexia chipului
în marea de lacrimi vărsate
De mine, de tine, de noi...
Îți știu privirea dezinvolta care ma izola de lume
Şi mă scufunda în neant
Dar nu mai conta, pentru ca erai cu mine
Acum, ma trezesc pentru o clipă la realitate
Cu trupul crispat, cu privirea pierdută
Caut trandafirul primei noastre iubiri
Dar constat cu stupoare că a ofilit
La fel cum soarele se îneacă în asfințit
La fel cum mâine nu mai poate sa fie azi...


"Mirosul de migdale amare, ii amintea de fiecare data de soarta iubirilor neîmplinite"