Fantezie în urcare

În aceea noapte razele lunii îi anihilau forțele...
Zăcea înfrigurată pe patul acoperit de petale de trandafir,
și aștepta, parca privise prin vizorul impenetrabil al viitorului,
știind de pe acum ce avea sa se întâmple...
Te aștepta pe tine, zeul ei, mai degrabă un "Mefisto",
ironic,fad, desăvârșit de crud, impasibil la suferințele ei,
dar de o magistrală dependenţă.

Cerebrale i-au devenit iluziile, stropite cu apă dulce,
inducându-i ființa în delir,în cercul vicios al fantasmelor.
Ca prin vrajă, prin difuziunea particulelor universului ai apărut,
Alchimie predând și la apus și la răsărit
Farmecele o leagă într-un lanț,petalele de trandafir își pierd
din catifelate și se transformă în spini,
Evadarea ei e scrisă într-o culoare, dar rogvaiv-ul sub stăpânirea
Lui n-o mai poate percepe.
Ora fatidică e îmbrăcată în infern, iar o nouă zi e pusă sub semn de întrebare,
mai degrabă o contopire a celor ce au fost,
fine plăceri, hrănite de gânduri moarte,
Intacte iubiri, a căror clipă s-a pierdut pe drum
Un chip sublim, rece , distant
Al cărui venin te strânge în spate,
Ispită înșelătoare, ce-și face loc și-n visul ei.
După 5 secunde, conștiința ei scindată s-a trezit la realitate,
A învins mrejele REM-ului...
Realizând că totul a fost doar o fantezie în urcare.